Se afișează postările cu eticheta afaceri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta afaceri. Afișați toate postările
7 februarie 2012
4 motive pt afacerea in versiunea online
De notat si retinut, esenta, via Andreea Stan, Orice business trebuie sa fie si online - 4 motive serioase:
18 iulie 2011
Portal de Afaceri: indexare rapida
Promovare online: fa-ti cont pe twitter (iote ca nu mai are contract cu google), pe facebook, pe google+, pe cine stie ce gaselnita mai apare... De acord si cu ele. Dar de clasicele portaluri de afaceri, directoarele de firme, cine se mai ocupa?
Testand cateva cataloage de firme, am ramas efectiv uimit de un simplu portal de afaceri, indexat extrem de rapid in google: www.eafacere.ro.
Nu are culori extrem de puternice, nu are colturile rotunjite la unghiul optim recomandat de specialistii in afaceri online. Daca stau sa ma gandesc bine, nici fonturile nu sunt cele mai afaceriste :)
Dar chiar mi se pare o adevarata afacere postarea anunturilor acolo, imaginea de mai jos fiind cel putin extrem de relevanta: 3 pagini indexate in 24 de ore (vorbim de sambata/duminica perioada in care se presupune ca nimeni nu adauga content nou).
Mai exact, e vorba de anuntul Gps auto multimedia, al magazinului online de navigatie auto EdoTec.ro.
Si bomba continua sa sara :) acest portal de afaceri nefiind singurul din seria analizata.
In doua saptamani, evaluare pozitionare portal pe cuvintele cheie targetate de magazin. As cam paria ca apare la concurenta ;)
Pai.. facem seo sau ne jucam? :)
1 noiembrie 2010
Sex business | free vs paid
Analogie nerecomandata de procesat in ziua de luni dimineata, privind eficienta sexului in analogie cu afacerile
Citat, autor temporar necunoscut:
"Diferenta dintre sexul gratis si ala pe bani este ca pentru ala gratis platesti intotdeauna mai mult" - acelasi principiu se aplica si in business!"
Info suplimentar aici:
Multumax Abe
18 august 2010
Cum se fac preturile | Licitatii
Multi ne intrebam cum se fac preturile sau cum se fac licitatiile. Sa fie banc sau nu?
Dumnezeu s-a saturat ca lumea tot trecea din Rai in Iad si invers. A hotarat sa faca un gard intre Rai si Iad.
A chemat pe organizatorul de licitatii Sf. Petru si i-a cerut sa-i gaseasca cei mai buni constructori.
Sf. Petru dupa indelungi licitatii electonice a adus in fata Domnului 3 constructori: un rus, un american si un roman.
Dumnenezu ii ia la intrebari:
- Rusule cu cat imi faci gardul?
Rusul raspunde: - Cu 5.000 de euro. Folosesc tehnologie ruseasca de ultima generatie, muncitori rusi toti unu si unu.
- Americanule cu cat imi faci gardul?
Americanul raspunde: - Cu 10.000 de euro, dar folosesc tehnologie de ultra-noua generatie, stalpi cu senzori de miscare, fire wireless, camere de filmat prin satelit cu servere etc.
- Romanule cu cat imi faci gardul?
Romanul raspunde: - Pai cu 15.000 de euro.
Pai si ce faci de banii astia, intreaba Domnul.
- Pai (si apropiindu-se de urechea Domnului) iti dau Tie 5000 de euro ca mi-ai dat licitatie, 5.000 de euro ii tin eu ca am castigat licitatia, iar restul de 5.000 ii dam rusului sa faca gardul.
Via Dana.
20 iulie 2010
Raspuns eficient la contactele din retelele de socializare
Din seria de maximul de efect in minimul de cuvinte, un mesaj de intampinare recomandat in comunicarea online in retelele sociale.
Iti multumesc pentru cererea de prietenie, care ma onoreaza. Inainte de a iti raspunde, te rog ajuta-ma cu 2 informatii: ne-am cunoscut vreodata pana acum? si daca nu ne-am cunoscut inca, de ce iti doresti sa fim prieteni (sau ce iti doresti)?
Multumesc!
Ca sunt prieteni, amici, parteneri de afaceri sau (why not?) chiar rude care si-au amintit de noi dupa sute de ani, acest tip de mesaj pare sa fie printre cele mai eficiente.
Mai mult chiar, in felul acesta puteti filtra tonele de comercianti mai mult sau mai putin online care vor sa se imprieteneasca cu voi.
Ma amuza o idee: Cum ar fii daca toate cele peste 2000 de magazine online cat am analizat in Studiul National de Comert Electronic ar dori, dintr-o data, "sa-mi ceara prietenia"?
Jaleee :) Doar de pe hi5.com (am si asa ceva), 2-5 exemple de prieteni: Cadouri Haioase, haine haine, Home Money, Ritmo Cafe, kawasaki gpz500s, Cheie Briceag.
Deci multam fain Mugure de idee.
Raman dator cu un link :).
10 mai 2010
Ma voi intoarce: Meet me in Brasov
Dupa ani si ani ma voi intoarce Compact in Cluj. Desi acum e vorba de intoarcerea la Brasov cu ocazia evenimentului Online Business Forum si Arena Ursilor.
A fost si cu Cluj (cu pauza de şomoloi la Tg Mures la Loti la sugestia lui Claudelo si o prezenta offline de Kashmir), superfain.
Acum e vorba de a doua editie Online Business Forum Brasov, unde sper sa apuc sa vad si parcul acela imens plin de flori.
Probabil e pentru prima data cand folosesc Trilulilu pe blog, dar dupa prezentarea lui Sergiu Biris
de la Cluj... am priceput ca e o paltforma romaneasca cu potential infinit mai mare.
Pentru SEO pedisti, pot oferi si acum invitatii la obf.ro Brasov.
So meet me to brasov, chiar daca mai jos e un trailer din filmul Meet me in St. Louis, film color din 1944 :)
10 ianuarie 2010
Beneficiu Twitter in afaceri
Un articol interesant in limba engleza pe tema "cat si unde ajuta" platforma de microblogging Twitter.com in afaceri.
Articolul il gasiti la Is it OK to Say No to Twitter?.Aprob ce spune James: It's a complete and total waste of time... I'm sorry. I invested some time into it believing that it was actually a little bit more than a chat room. But it's not. There is just so many other opportunities which take substantially less time investment. I won't even get into the technical factors.
Adica mai pe .ro:
Compania: Hai vezi ce frumos ma exprim in 160 caractere :))
La care userul: Ce beneficiu am? ;)
Ca sa nu mai zic "nu m-ai convins".
Intr-adevar, cel putin in mediul online sunt mult mai multe zone de dezvoltare a afacerii decat comunicarea pe 160 de caractere.
27 noiembrie 2009
Sa vorbim despre afacerile online?
O inteleapta vorba din batrani: "Te-ai nascut in pielea goala. Ce-ai pe tine ai castigat".
Cu regret sloganul Online Business Forum nu imi apartine, dar il gasesc foarte inspirat: hai s@ vorbim despre @f@ceri online!.
Simplu si eficient, evenimentul si-a propus ca scop "sa vorbim". Doar atat.
Ce au invatat participantii, e castigul lor personal.
Cu alte cuvinte mi-a placut in draci, motiv pentru care de cateva zile lucrez sa imi fac firma/pfa, fiind deja intr-o faza destul de avansata.
Deci super fain la obf.ro mures: mureseni de-ai mei din medii destul de diferite: cu afaceri online, fara afaceri online si investitori interesati de acest mediu, alaturi de vorbitori.
Toti am avut "cel putin" de invatat.
In cazul meu efectul e clar: imi fac firma de servicii seo :)
Simplu si eficient, evenimentul si-a propus ca scop "sa vorbim". Doar atat.
Ce au invatat participantii, e castigul lor personal.
Cu alte cuvinte mi-a placut in draci, motiv pentru care de cateva zile lucrez sa imi fac firma/pfa, fiind deja intr-o faza destul de avansata.
Deci super fain la obf.ro mures: mureseni de-ai mei din medii destul de diferite: cu afaceri online, fara afaceri online si investitori interesati de acest mediu, alaturi de vorbitori.
Toti am avut "cel putin" de invatat.
In cazul meu efectul e clar: imi fac firma de servicii seo :)
26 octombrie 2009
Blogvertising - ideea publicitatii prin bloguri
Un articol superfain despre publicitatea prin bloguri si in mediul online in general, pentru ca se face referire si la forumuri/forumisti, pe care il gasiti complet la Publicitatea pe bloguri, aparut pe Business Magazin.
Cateva idei esentiale, din articol:
Succesuri!
Cateva idei esentiale, din articol:
In 2006 aparea un termen nou, "blogvertising"
[...]
Ideea publicitatii prin bloguri are ceva totodata exotic si familiar. Seamana intr-un fel cu publicitatea "din gura-n gura". Bloggerul este perceput ca o sursa sincera, un partener onest de discutie, egalul nostru (nu este o "institutie") si, prin urmare, dezinteresat. Insa lucrurile nu mai sunt atat de simple. In urma cu cateva saptamani, Guardian publica rezultatele unui raport care constata ca pentru prima data in Marea Britanie sumele cheltuite pentru publicitatea online le-au depasit pe cele folosite la televiziune. Desigur, publicitarii au explicat ca nu e chiar asa, ca de regula este vorba de campanii pe mai multe medii si ca sumele sunt globale si greu de diferentiat. Dar chiar si asa, ne aflam in fata unei evidente: publicitatea online a devenit o afacere majora si nu trebuie sa ne miram ca imbraca forme dintre cele mai diverse si nu intotdeauna oneste. Un exemplu in acest sens il constituie "armatele de forumisti" care intoxica cele mai multe spatii virtuale de dezbatere pe teme politice, mai ales in preajma alegerilor.
Acesta este contextul in care Comisia Federala de Comert (FTC - Federal Trade Commission) a considerat de cuviinta sa extinda si asupra blogurilor obligatia de a mentiona cu claritate faptul ca anumite articole au caracter publicitar sau ca sunt recompensate intr-un fel sau altul de anumite firme pentru a le prezenta produsele. Amenda pentru incalcarea acestei obligatii poate sa se ridice la 11.000$. Este de mentionat ca este pentru prima data din 1980 cand FTC modifica acest set de indicatii, ceea ce vine sa intareasca faptul ca new media incepe sa conteze cu adevarat in marketing si publicitate.
[...]
Ideea publicitatii prin bloguri are ceva totodata exotic si familiar. Seamana intr-un fel cu publicitatea "din gura-n gura". Bloggerul este perceput ca o sursa sincera, un partener onest de discutie, egalul nostru (nu este o "institutie") si, prin urmare, dezinteresat. Insa lucrurile nu mai sunt atat de simple. In urma cu cateva saptamani, Guardian publica rezultatele unui raport care constata ca pentru prima data in Marea Britanie sumele cheltuite pentru publicitatea online le-au depasit pe cele folosite la televiziune. Desigur, publicitarii au explicat ca nu e chiar asa, ca de regula este vorba de campanii pe mai multe medii si ca sumele sunt globale si greu de diferentiat. Dar chiar si asa, ne aflam in fata unei evidente: publicitatea online a devenit o afacere majora si nu trebuie sa ne miram ca imbraca forme dintre cele mai diverse si nu intotdeauna oneste. Un exemplu in acest sens il constituie "armatele de forumisti" care intoxica cele mai multe spatii virtuale de dezbatere pe teme politice, mai ales in preajma alegerilor.
Acesta este contextul in care Comisia Federala de Comert (FTC - Federal Trade Commission) a considerat de cuviinta sa extinda si asupra blogurilor obligatia de a mentiona cu claritate faptul ca anumite articole au caracter publicitar sau ca sunt recompensate intr-un fel sau altul de anumite firme pentru a le prezenta produsele. Amenda pentru incalcarea acestei obligatii poate sa se ridice la 11.000$. Este de mentionat ca este pentru prima data din 1980 cand FTC modifica acest set de indicatii, ceea ce vine sa intareasca faptul ca new media incepe sa conteze cu adevarat in marketing si publicitate.
Succesuri!
2 septembrie 2009
Coca Cola comunista
Era sa uit: plimbareala de weekend, motiv unic sa ascult stirile la radio.
Si uite ce ma minuna:
Tot fac oamenii baza de R Moldova: comunisti in sus si n jos, rusofoni, bolsevici, nu respecta nu stiu ce drepturi ale nu stiu caror oameni... cam asa sunt catalogati in mod curent.
Cu toate acestea, cand e vorba de performanta si afaceri pe bune, marile companii multinationale nu sunt afectate de ce spune media ci de... facilitatile efective pe care le o ofera o tara investitorilor.
Astfel, la radio, intr-un lung carnat de companii mari care isi muta sediul din Romania, aflai ca marea mea dragoste, Coca-Cola, se simte mai bine la comunistii aia de moldoveni care nici macar nu sunt in UE.
Mai concret, se pare ca acolo mediul de afaceri e mai bun decat cel romanesc. IOI, cum drac sa perdem investitorul cand aveam cea mai moderna legislatie, constitutie, cand avem medalii si atestate, recunoastere internationala, respect pentru norme nato si europene...
Dar bag sama ca Coca-Cola zise simplu: niet :) (whocares)
Si uite ce ma minuna:
Tot fac oamenii baza de R Moldova: comunisti in sus si n jos, rusofoni, bolsevici, nu respecta nu stiu ce drepturi ale nu stiu caror oameni... cam asa sunt catalogati in mod curent.
Cu toate acestea, cand e vorba de performanta si afaceri pe bune, marile companii multinationale nu sunt afectate de ce spune media ci de... facilitatile efective pe care le o ofera o tara investitorilor.
Astfel, la radio, intr-un lung carnat de companii mari care isi muta sediul din Romania, aflai ca marea mea dragoste, Coca-Cola, se simte mai bine la comunistii aia de moldoveni care nici macar nu sunt in UE.
Mai concret, se pare ca acolo mediul de afaceri e mai bun decat cel romanesc. IOI, cum drac sa perdem investitorul cand aveam cea mai moderna legislatie, constitutie, cand avem medalii si atestate, recunoastere internationala, respect pentru norme nato si europene...
Dar bag sama ca Coca-Cola zise simplu: niet :) (whocares)
10 decembrie 2007
Hai sa cumparam google
Clara, ma duc sa bag la loto!
Cat a trecut de cand va sfatuiam sa cumparati voi google in articolul de tranzactii websiteuri romanesti?
Versiunea oficiala am scris-o pe UnderClick la Abramovici si Deripaska incearca sa preia Google.
Miliardarii rusi Roman Abramovici si Oleg Deripaska incearca sa achizitioneze compania americana Google, proprietarul motorului de cautare pe Internet cu acelasi nume, pretul vehiculat in presa din Rusia fiind de zece miliarde de dolari.
Birourile de presa ale celor doi oameni de afaceri nici nu au confirmat, nici nu au negat informatia.
Ca idee, traim in 2007, suntem romani si cred ca suntem mai buni decat rusii.
Intuitie web | website brokerage
Cat de departe am fost de ideea de cumparare a unei platforme de blog?
Intr-o exprimare a la Luminica style, avusăi un filing.
A trecut o luna de cand ziceam ca e posibil sa-l lasi pe Ion Iliescu fara blog? Simteam eu ceva, dar nu stiam de unde mi se trage.
Nu, nu s-a vandut wordpress.com ci de Live Journal, destul de aproape.
Cea mai mare platforma de bloguri din SUA, Live Journal, a fost vanduta pentru 30 de milioane de dolari, unui oligarh rus.
Personal nu am fost interesat de achizitia unei platforme de blog, dar, asa cum afirmam si in celalalt post, orice se poate cumpara pe internet, fie un website sau platforma blog.
Aviz amatorilor: Google e tot un site, tot o firma. Sa nu ziceti ca nu ati avut idei
Parca pare mai rentabil sa-mi cumpar actiuni la google decat sa fiu obligat sa cotizez la pensii private obligatorii.
Websitebroker.ro se adreseaza tranzactiilor cu websiteuri de pe piata romaneasca, dar oricine se poate consulta asupra evolutiei brokerajului web international.
-----------
Si acum articolele prezentate de Antena si Gandul:
LiveJournal a fost înfiinţată în 1999 de americanul Brad Fitzpatrick şi doi membri ai comunităţii de blogeri. Fitzpatrick a avut o motivaţie personală, şi anume să îi ţină la curent pe prietenii săi din liceu cu evenimentele din viaţa lui.
Cea mai mare platformă de bloguri din SUA, Live Journal, a fost vândută pentru 30 de milioane de dolari, unui oligarh rus, Aleksandr Mamut, un apropiat al Kremlinul, acuzat în repetate rânduri de spălarea a 7 miliarde de dolari pentru mafia rusă. Cele 14 milioane de bloguri americane, dintre care 30% erau create de utilizatori din Rusia, au intrat astfel în posesia “agentul de putere bun la toate al Kremlinului”, după cum l-a denumit New York Times pe Aleksandr Mamut. Jurnaliştii de la „Gândul” au catalogat tranzacţia ca fiind una dintre afacerile secolului. Aceştia au atras atenţia asupra momentului în care a fost efectuată tranzacţia, şi anume cu o zi înaintea scrutinului din Rusia.
Bloggerii ruşi şi americani şi-au arătat îngrijorarea faţă de instituirea cenzurii în blogosferă.
Achiziţie Internetul, mai uşor de controlat din Rusia
Platforma americană este cea mai utilizată de bloggerii din Rusia – mai exact, de aproximativ un milion de ruşi. Iar numărul celor care folosesc această metodă de comunicare creşte rapid în Rusia – numărul lor a atins anul acesta 3,1 milioane, adică de aproape trei ori mai mare decât cel de anul trecut.
Creatorul platformei, neinteresat de temerile ruşilor
Într-o încercare destul de palidă de a calma temerile ruşilor şi ale comunităţii internaţionale, firma oligarhului Mamut a dat asigurări că din noul consiliu de administraţie va face parte atât fondatorul LiveJournal (Platforma LiveJournal fusese creată în 1999 de americanul Brad Fitzpatrick, ca modalitate de a-i ţine la curent pe prietenii săi din liceu cu evenimentele din viaţa lui), cât şi doi membri ai comunităţii de blogeri. Fondatorul nu pare însă tocmai îngrijorat că gradul de libertate de care se bucură utilizatorii ar putea fi considerabil redus. Într-o notă postată după tranzacţie, Fitzpatrick scrie că “acum mă voi aşeza şi voi urmări ce teorii ale conspiraţiei lansează comunitatea. Abia aştept să citesc cum toată lumea lansează ipoteze despre Kremlin”
Aleksandr Mamut, un oligarh apropiat Kremlinului. Acesta devine, astfel, fericitul posesor a 14 milioane de bloguri.
In concluzie, e destul de simplu sa achizitionezi blogul unui presedinte, cu tot cu platforma.
Sfat: ce e free (domenii gratuite), free se duce.
14 iunie 2007
Cat Business
Cat Business
Se pare ca unii au fost mai inspirati si s-au lansat in cat business.
De cativa ani mi-am propus ca la pensie sa fac o ferma de pisici unde sa adun toate pisicile abandonate din Romania, care de regula sunt aruncate in Dunare sau ingropate in gunoi de gradjdi.
Am citit astazi pe siteul Antena 3, un articol pe o tema asemanatoare - Renumitul muzeu Hermitage din Sankt-Petersburg are câteva zeci de angajaţi de rasă... felină.
Este vorba de o mică armată de pisici, însărcinate să protejeze operele de artă de şobolani. Serviciul a fost înfiinţat încă de pe vremea ţarilor, iar tradiţia este păstrată şi acum, deşi prin muzeu nu a mai fost văzut de foarte multă vreme nici un şobolan. Muzeul Hermitage este unul din cele mai mari şi mai bogate muzee ale lumii, unde pot fi văzute o mulţime de capodopere. Nu toată lumea ştie că protecţia acestora este asigurată, între altele, de vreo 50 de pisici, angajate cu acte în regulă ale muzeului.
Povestea lor începe în 1745, când oraşul Sankt-Petersburg, ridicat de puţină vreme, era infestat de şobolani. Împărăteasa Elizabeta, fiica lui Petru cel Mare, a ordonat atunci, printr-un decret, să fie aduse din provincie pisicile cele mai mari şi mai pricepute la vânarea rozătoarelor. Apoi Ecaterina cea Mare le-a adus în Palatul de Iarnă. Au stat aici până la Asediul Leningradului, când multe au dispărut. Dar după război au fost aduse în oraş alte pisici, din diferite părţi ale Rusiei.
De studiat totusi afacerea si evolutia sa in timp, ca model aplicat.
Am remarcat ca Hotel Dierna Orsova deja e utilat cu cateva pisici, destinate aceluiasi scop de paza si protectie anti-soarece/sobolan.
2 februarie 2007
Cresterea continua a businessului
Din gama "Sa nu uiti Darie" cu dedicatie amicului meu Nkong, preluat de la Adi Stan , despre Cresterea Continua a businessului:
Tot ce pare sigur si complet la un moment dat se dovedeste pana la urma amagitor si trecator.
In aceste conditii se poate enunta o lege universala perena care sa indice firmelor calea cresterii continue ?
Ex-primarul New York-ului, Michael Bloomberg, si Bill Simon, fost secretar al Trezoreriei SUA, au raspuns DA in cursul unui interviu si au condus la creionarea unei ecuatii ce straluceste prin simplitate:
CC = C + A + M
adica,
CC = Cresterea Continua a Businessului
este ce se poate obtine prin efectul cumulat a trei preocupari obsedante ale managementului:
C = de Capturare a clientului
A = de Amplificare a relatiilor cu acesta si
M = de Mentinere a relatiilor PE VIATA.”
O scriu pe ecranul telefonului mobil, sa o vad de fiecare data cand ma suna un client si zic “lasa ca ii dau eu telefon mai incolo/da-l drq, sa-mi dea meil/ma prefac ca nu il aud/ii zic ca l-am uitat in masina”. O scriu mare pe ecran. CC=C+A+M. Cu rosu. Zilele urmatoare adaug aici o imagine cu noul meu ecran al telefonului mobil.
Tot ce pare sigur si complet la un moment dat se dovedeste pana la urma amagitor si trecator.
In aceste conditii se poate enunta o lege universala perena care sa indice firmelor calea cresterii continue ?
Ex-primarul New York-ului, Michael Bloomberg, si Bill Simon, fost secretar al Trezoreriei SUA, au raspuns DA in cursul unui interviu si au condus la creionarea unei ecuatii ce straluceste prin simplitate:
CC = C + A + M
CC = Cresterea Continua a Businessului
este ce se poate obtine prin efectul cumulat a trei preocupari obsedante ale managementului:
C = de Capturare a clientului
A = de Amplificare a relatiilor cu acesta si
M = de Mentinere a relatiilor PE VIATA.”
O scriu pe ecranul telefonului mobil, sa o vad de fiecare data cand ma suna un client si zic “lasa ca ii dau eu telefon mai incolo/da-l drq, sa-mi dea meil/ma prefac ca nu il aud/ii zic ca l-am uitat in masina”. O scriu mare pe ecran. CC=C+A+M. Cu rosu. Zilele urmatoare adaug aici o imagine cu noul meu ecran al telefonului mobil.
23 octombrie 2006
femei de afaceri
MOTTO
Iubire, vezi ca azi ajung tarziu acasa: LA 1.00 AM TELECONFERINTÃ, LA 2.00 NASC , LA 3.00 AM MITING
Odatã, la serviciu, am dat de o colegã nervoasã la toaletã. Iesise din cabinã, îsi netezea fusta si bombãnea: "Stii bancu-ãla cu Itic?". N-am stiut dacã vorbeste cu mine, asa cã am mormãit incert, în asa fel încît, la o adicã, sã reiasã cã eu de fapt cîntam. A continuat si m-a scãpat astfel de propria-mi mutrã buimacã: "Cicã se ruga Itic toatã ziua la Dumnezeu: dã, Doamne, sã cîstig la loterie! Ajutã-mã, Doamne, sã cîstig la loterie, hai, Doamne, zãu, de ce nu mã ajuti si pe mine sã cîstig la loterie?! La un moment dat, Dumnezeu, agasat de atîta vãicãrealã, se repede la el: mã, Itic, pe cuvînt cã te-am auzit si m-am strãduit din rãsputeri, dar te rog frumos, ajutã-mã si tu putin: joacã la loterie!" Am hãhãit cu ea un pic, dar asteptam legãtura dintre banc si motivul reuniunii noastre private. A continuat: "Asa si eu, dragã: tocmai am fãcut acum un test de sarcinã care, normal, mi-a iesit negativ. Am plîns ca proasta, cu fundul pe colac, fiindcã mã screm de vreo patru ani sã rãmîn gravidã si degeaba! Dupã aia însã, brusc, mi-a bubuit mintea cã de la ciclul trecut n-am mai fãcut sex, de fapt! Cã eu cu bãrbatã-miu nu ne întîlnim decît 8 minute pe zi, dimineata. Si, desi el n-are nevoie decît de patru minute pentru un act sexual, eu tocmai atunci nu pot, fiindcã îmi fac pãrul cu drotul, pantofii cu cremã si botul cu ruj."
Verificã-ti agenda, am putea sã ne vedem azi la 1.45 sã luãm lunch-ul si sã facem un copil? Mã uitam la ea cu ceva ce fusese pînã de curînd admiratie, dar deja nu mai eram sigurã: femeie de carierã, obsedatã de promovare, leafã, autoritate si performantã. Vorbea jumate-n englezã, jumate-n românã, cum se poartã acum, era toatã numai taioare, promousãn, targhet, ãuernes, marchet, pablic-rileisãns, plening, risãrci, fidbec. Damã spirt, cu pãrul prins ca madam Ecaterina Andronescu-Abramburica, era deci colega-cea-fãrã-de cusur, carierista care se temea doar de bomba atomicã si de bãrbatii care cred cã femeile sînt inferioare. Avea un sot manager, care-si fãcea al doilea doctorat si chelise prematur din cauza studiului nãpraznic si ambitiei de a fi sef. Aveau bani, lucrau în multinationale, umblau numai cu nara pe sus, trosnea mîndria-n ei. Dar n-aveau copii? Asta lipsea din tabloul perfect.
Cînd au împlinit 30 de ani, au fãcut consiliu de familie, cu pãrinti si cu socri, cu tot, si au decis sã aibã un bãiat si o fatã, neapãrat în ordinea asta. Cînd au împlinit 34, s-ar fi bucurat sã aibã si-un pechinez, numai cã progamul lor de lucru era deja un pact cu diavolul. Ea se scula la 7 si pleca la 7.42 cu Renault-ul, el se scula la 7.34 si pleca la 8.02, cu Volkswagen-ul. Seara, ea venea la 9.10, comanda pizza, îi lãsa si lui o felie rece, se culca, la 10.45 venea si el, mînca uscãtura. Apoi se strecura în pat lîngã ea, dar n-o trezea niciodatã pentru sex, fiindcã el trisa, seara nu fãcea dus, nu mai avea timp. Fãcea doar dimineata.
Ea vãzuse-n filme cum femeile de carierã îsi fãceau test de sarcinã la WC-ul firmei, deoarece acasã nu mai aveau timp. Ceea ce uita ea de fiecare datã era cã numai din ovulul ei nu se putea isca nici un fãt, mai trebuia si ceva de le el, parcã. Dar el avea de învãtat ca s-ajungã docent, ea avea de ajuns cea mai sefã si de cîstigat bani. Copiii nu apãreau, iar cuscrii fãceau deja consilii numai între ei, hotãrau ceva, însã rezolutia rãmînea nerostitã, telefonul tinerilor suna degeaba, iar la celulare nu rãspundeau, erau în miting.
Pe ea, ovulatia o prindea numai în brainstormingul pentru campania de relansare a brandului. Iar el tot nu stia ce e aceea ovulatie, desi pe vremuri, cînd erau studenti si obisnuiau sã mai si trãiascã, ea îi desenase douã ovare si niste puncte pe care le înghesuiau alte puncte, cu coadã.
Femeile s-au opintit cîteva secole sã ajungã egale cu bãrbatii, iar acum nu mai stiu cum sã scape de acest groaznic privilegiu. Muncim ca niste tîmpite, îi multumim patronului cã ne dã sansa extraordinarã de a lucra si-n weekend, ca sã ne afirmãm si sã ne tinem de deadline. Sefii pleacã de vineri la prînz si-i mai vezi luni dupã-masã, cînd se desteaptã din mahmutreli de cinci stele.
Timp în care ai deosebita onoare de a le tine locul, cã de-aia ai dat atît din coate si-ai fãcut ulcer de cînd mãnînci numai kebab în chiflã, la serviciu, ca sã ajungi femeie de nãdejde. Firma te-a rãsplãtit cu douã dioptrii suplimentare, dar miopia asta e semnul triumfului tãu personal. Noaptea visezi color Acrobat Reader, Outlook si Power Point, cosmarul ti-e împicãtit de guguloaie de foldere galbene pe care scrie "urgent", "campanie", "scheme", "rapoarte". În somn, butonul Delete nu merge, nu scapi de pãtrãtici si te trezesti tipînd. Nu pentru cã te înnebunesc folderele, ci pentru cã e deja 7.30 si la 8 trebuie sã fii la firmã si-ai dormit strîmb si-ti stã bretonul ca o bidinea.
Scuzã-mã, te las putin pe fir, cã mã cere unul de nevastã...
Munca e bunã numai cînd ti-aduce un franc cinstit în buzunar si, mai ales, îti dã si rãgazul sã-l cheltuiesti. Sistemul suedez prevede cã trebuie sã ametesti muncind cinci zile pe sãptãmînã si sã ametesti în bar douã zile pe sãptãmînã. Ãsta e raportul minim rezonabil. Carierismul e plãsmuirea bolnavã a unor filme imbecile de la Hollywood, care insinueazã cã o femeie poate face orice, dacã vrea ea: ajunge imediat director executiv, naste trei pui vii pe care îi hrãneste cu lapte praf, sotul o iubeste lesinant, desi o vede cam sase ore pe sãptãmînã (sau poate tocmai de-aia), iar el, desi e neurochirurg, sef la Memorial Hospital, nu e stresat deloc, face mîncare la copii, spalã vase si-o asteaptã pe ea cu masina la firmã, seara. Pardon, noaptea. Nu se stie cînd opereazã el pe creier si mai face si lectii cu aia micii, dar ea, nevasta, are de predat patru rapoarte zilnic, de zbierat la trei brokeri si de convins opt clienti sã investeascã.
Femeile care au vãzut-o pe Diane Keaton în "Baby Boom" se lasã drogate de gîndul inept al unui perpetuum mobile. Au senzatia cã se poate orice. Cã sotul, copilul, ciobãnescul german si siameza asteaptã oricît, ei latrã la unison de mîndrie cã au o directoare în familie. Cînd ambii soti muncesc deopotrivã, ajungi sã le întelegi masochismul, pînã la urmã. Pericolul dospeste abia cînd femeia de carierã are acasã un inginer care scapã la 4.00 de la uzinã, apoi vrea mîncare cu sos, maiouri cît de cît curate si putin sex. Muncind ca o disperatã ca sã nu cumva sã fie promovatã alta în locul ei, la o adicã, femeia se înscrie deja la divortul part-time si faciliteazã hîrjoana extraconjugalã a bãrbatului constrîns de hormoni. Cînd constati cã fetita ta îi spune "mamã" soacrã-tii (care nici nu te-a vrut de norã, fiindcã nu pãreai gospodinã si uite cã stia ea ce stia) si bîzîie cã pe bonã o iubeste cel mai mult de pe lume, e cam tîrziu sã-ti dai demisia. Copilul nu întelege cã tu crãpi muncind ca sã aibã el garsonierã-n Bucuresti cînd terminã liceul (dacã l-o termina, cã tu n-ai timp sã-i verifici lectiile). Copilul vrea sã stai lîngã el, caldã, pufoasã, atentã, sã simtã dragostea ca pe o pernã de plus. Dar tu, care-ai rãspuns la celular si-n clipa cînd te cerea ãla de nevastã, si i-ai spus lui "da", acoperind o secundã telefonul cu palma, apoi te-ai scuzat din gene si ai continuat sã vorbesti cu seful de sectie la telefon, nu prea întelegi cum vine chestia asta cu renuntatul la carierã de dragul familiei.
Mircea, fã-te cã trãiesti!
Apropo, cînd ti-ai închis ultima datã telefonul, ca sã vezi un film fãrã sã te deranjeze nimeni? Nu e cazul, cã pe vremea cînd ai vãzut tu ultimul film încã nu se inventaserã telefoanele cu On si Off, erau numai fixe cu roatã si fir cîrliontat. Vasãzicã: ultimul film vãzut a fost un documentar despre bursa din Tokyo, ultima carte cititã a fost "Notiuni de introducere în ciberneticã", ultima iesire în naturã a fost pe ierbuta de la Romexpo, cînd ti-a venit delegatia din Danemarca, ultima datã cînd ai gãsit alimentara deschisã în drum spre casã încã se gãsea nechezol, la taclale cu prietenele stai numai prin mesaje pe robot si odatã i-ai fãcut uneia o confesiune prin fax, încã îi cumperi copilului haine cu douã mãsuri mai mici, fiindcã atît purta cînd te-ai angajat, ultima datã cînd ai fi vrut sã faci sex aveai ciclu, iar ultima datã cînd ai fãcut sex te-ai inhibat, fiindcã uitasesi sã-i spui ceva contabilei.
Nu i-ai mai spus bãrbatului din viata ta "te iubesc" de-o vesnicie, nici n-ai avea cum, ar suna ca dracu, ar trebui sã i-o suieri în timp ce-ti tai pielita de la unghii, imediat dupã ce-l ameninti sã nu cumva sã uite sã-ti cumpere tampoane cu aripioare si adeziv, cã-ti vine sigur desearã sau mîine.
Am chiulit si-am sã chiulesc cu voluptate de la muncã, întotdeauna. Chiuleste si tu, salveazã-ti viata, femeie! Atît cît se poate. Ia bunul simt, în doze homeopatice. Sã stii numai tu.
Cele mai frumoase petice de viatã le-am cãpãtat fugind de rãspundere. Cea mai bunã bere pe care am bãut-o în viata mea n-a fost la Praga, ca lumea bunã, ci în Herãstrãu, cînd o tãiasem de la sedinta de redactie, lãsînd vorbã cã mi s-a spart teava de calorifer si m-au chemat vecinii sã strîng apa. Mi-a rãmas în cap (si mie, ca atîtor altora) gafa de la TVR, de la Revolutie, cînd habar n-aveau cã intraserã deja în direct, si cineva i-a zis lui Dinescu: "Mircea, fã-te cã lucrezi!". Si Mircea a ascultat. Si-a ajuns departe. Pînã cînd vom pricepe omeneste tîlcul acestui îndemn vital, vom continua sã ne prefacem cã trãim.
Iubire, vezi ca azi ajung tarziu acasa: LA 1.00 AM TELECONFERINTÃ, LA 2.00 NASC , LA 3.00 AM MITING
Odatã, la serviciu, am dat de o colegã nervoasã la toaletã. Iesise din cabinã, îsi netezea fusta si bombãnea: "Stii bancu-ãla cu Itic?". N-am stiut dacã vorbeste cu mine, asa cã am mormãit incert, în asa fel încît, la o adicã, sã reiasã cã eu de fapt cîntam. A continuat si m-a scãpat astfel de propria-mi mutrã buimacã: "Cicã se ruga Itic toatã ziua la Dumnezeu: dã, Doamne, sã cîstig la loterie! Ajutã-mã, Doamne, sã cîstig la loterie, hai, Doamne, zãu, de ce nu mã ajuti si pe mine sã cîstig la loterie?! La un moment dat, Dumnezeu, agasat de atîta vãicãrealã, se repede la el: mã, Itic, pe cuvînt cã te-am auzit si m-am strãduit din rãsputeri, dar te rog frumos, ajutã-mã si tu putin: joacã la loterie!" Am hãhãit cu ea un pic, dar asteptam legãtura dintre banc si motivul reuniunii noastre private. A continuat: "Asa si eu, dragã: tocmai am fãcut acum un test de sarcinã care, normal, mi-a iesit negativ. Am plîns ca proasta, cu fundul pe colac, fiindcã mã screm de vreo patru ani sã rãmîn gravidã si degeaba! Dupã aia însã, brusc, mi-a bubuit mintea cã de la ciclul trecut n-am mai fãcut sex, de fapt! Cã eu cu bãrbatã-miu nu ne întîlnim decît 8 minute pe zi, dimineata. Si, desi el n-are nevoie decît de patru minute pentru un act sexual, eu tocmai atunci nu pot, fiindcã îmi fac pãrul cu drotul, pantofii cu cremã si botul cu ruj."
Verificã-ti agenda, am putea sã ne vedem azi la 1.45 sã luãm lunch-ul si sã facem un copil? Mã uitam la ea cu ceva ce fusese pînã de curînd admiratie, dar deja nu mai eram sigurã: femeie de carierã, obsedatã de promovare, leafã, autoritate si performantã. Vorbea jumate-n englezã, jumate-n românã, cum se poartã acum, era toatã numai taioare, promousãn, targhet, ãuernes, marchet, pablic-rileisãns, plening, risãrci, fidbec. Damã spirt, cu pãrul prins ca madam Ecaterina Andronescu-Abramburica, era deci colega-cea-fãrã-de cusur, carierista care se temea doar de bomba atomicã si de bãrbatii care cred cã femeile sînt inferioare. Avea un sot manager, care-si fãcea al doilea doctorat si chelise prematur din cauza studiului nãpraznic si ambitiei de a fi sef. Aveau bani, lucrau în multinationale, umblau numai cu nara pe sus, trosnea mîndria-n ei. Dar n-aveau copii? Asta lipsea din tabloul perfect.
Cînd au împlinit 30 de ani, au fãcut consiliu de familie, cu pãrinti si cu socri, cu tot, si au decis sã aibã un bãiat si o fatã, neapãrat în ordinea asta. Cînd au împlinit 34, s-ar fi bucurat sã aibã si-un pechinez, numai cã progamul lor de lucru era deja un pact cu diavolul. Ea se scula la 7 si pleca la 7.42 cu Renault-ul, el se scula la 7.34 si pleca la 8.02, cu Volkswagen-ul. Seara, ea venea la 9.10, comanda pizza, îi lãsa si lui o felie rece, se culca, la 10.45 venea si el, mînca uscãtura. Apoi se strecura în pat lîngã ea, dar n-o trezea niciodatã pentru sex, fiindcã el trisa, seara nu fãcea dus, nu mai avea timp. Fãcea doar dimineata.
Ea vãzuse-n filme cum femeile de carierã îsi fãceau test de sarcinã la WC-ul firmei, deoarece acasã nu mai aveau timp. Ceea ce uita ea de fiecare datã era cã numai din ovulul ei nu se putea isca nici un fãt, mai trebuia si ceva de le el, parcã. Dar el avea de învãtat ca s-ajungã docent, ea avea de ajuns cea mai sefã si de cîstigat bani. Copiii nu apãreau, iar cuscrii fãceau deja consilii numai între ei, hotãrau ceva, însã rezolutia rãmînea nerostitã, telefonul tinerilor suna degeaba, iar la celulare nu rãspundeau, erau în miting.
Pe ea, ovulatia o prindea numai în brainstormingul pentru campania de relansare a brandului. Iar el tot nu stia ce e aceea ovulatie, desi pe vremuri, cînd erau studenti si obisnuiau sã mai si trãiascã, ea îi desenase douã ovare si niste puncte pe care le înghesuiau alte puncte, cu coadã.
Femeile s-au opintit cîteva secole sã ajungã egale cu bãrbatii, iar acum nu mai stiu cum sã scape de acest groaznic privilegiu. Muncim ca niste tîmpite, îi multumim patronului cã ne dã sansa extraordinarã de a lucra si-n weekend, ca sã ne afirmãm si sã ne tinem de deadline. Sefii pleacã de vineri la prînz si-i mai vezi luni dupã-masã, cînd se desteaptã din mahmutreli de cinci stele.
Timp în care ai deosebita onoare de a le tine locul, cã de-aia ai dat atît din coate si-ai fãcut ulcer de cînd mãnînci numai kebab în chiflã, la serviciu, ca sã ajungi femeie de nãdejde. Firma te-a rãsplãtit cu douã dioptrii suplimentare, dar miopia asta e semnul triumfului tãu personal. Noaptea visezi color Acrobat Reader, Outlook si Power Point, cosmarul ti-e împicãtit de guguloaie de foldere galbene pe care scrie "urgent", "campanie", "scheme", "rapoarte". În somn, butonul Delete nu merge, nu scapi de pãtrãtici si te trezesti tipînd. Nu pentru cã te înnebunesc folderele, ci pentru cã e deja 7.30 si la 8 trebuie sã fii la firmã si-ai dormit strîmb si-ti stã bretonul ca o bidinea.
Scuzã-mã, te las putin pe fir, cã mã cere unul de nevastã...
Munca e bunã numai cînd ti-aduce un franc cinstit în buzunar si, mai ales, îti dã si rãgazul sã-l cheltuiesti. Sistemul suedez prevede cã trebuie sã ametesti muncind cinci zile pe sãptãmînã si sã ametesti în bar douã zile pe sãptãmînã. Ãsta e raportul minim rezonabil. Carierismul e plãsmuirea bolnavã a unor filme imbecile de la Hollywood, care insinueazã cã o femeie poate face orice, dacã vrea ea: ajunge imediat director executiv, naste trei pui vii pe care îi hrãneste cu lapte praf, sotul o iubeste lesinant, desi o vede cam sase ore pe sãptãmînã (sau poate tocmai de-aia), iar el, desi e neurochirurg, sef la Memorial Hospital, nu e stresat deloc, face mîncare la copii, spalã vase si-o asteaptã pe ea cu masina la firmã, seara. Pardon, noaptea. Nu se stie cînd opereazã el pe creier si mai face si lectii cu aia micii, dar ea, nevasta, are de predat patru rapoarte zilnic, de zbierat la trei brokeri si de convins opt clienti sã investeascã.
Femeile care au vãzut-o pe Diane Keaton în "Baby Boom" se lasã drogate de gîndul inept al unui perpetuum mobile. Au senzatia cã se poate orice. Cã sotul, copilul, ciobãnescul german si siameza asteaptã oricît, ei latrã la unison de mîndrie cã au o directoare în familie. Cînd ambii soti muncesc deopotrivã, ajungi sã le întelegi masochismul, pînã la urmã. Pericolul dospeste abia cînd femeia de carierã are acasã un inginer care scapã la 4.00 de la uzinã, apoi vrea mîncare cu sos, maiouri cît de cît curate si putin sex. Muncind ca o disperatã ca sã nu cumva sã fie promovatã alta în locul ei, la o adicã, femeia se înscrie deja la divortul part-time si faciliteazã hîrjoana extraconjugalã a bãrbatului constrîns de hormoni. Cînd constati cã fetita ta îi spune "mamã" soacrã-tii (care nici nu te-a vrut de norã, fiindcã nu pãreai gospodinã si uite cã stia ea ce stia) si bîzîie cã pe bonã o iubeste cel mai mult de pe lume, e cam tîrziu sã-ti dai demisia. Copilul nu întelege cã tu crãpi muncind ca sã aibã el garsonierã-n Bucuresti cînd terminã liceul (dacã l-o termina, cã tu n-ai timp sã-i verifici lectiile). Copilul vrea sã stai lîngã el, caldã, pufoasã, atentã, sã simtã dragostea ca pe o pernã de plus. Dar tu, care-ai rãspuns la celular si-n clipa cînd te cerea ãla de nevastã, si i-ai spus lui "da", acoperind o secundã telefonul cu palma, apoi te-ai scuzat din gene si ai continuat sã vorbesti cu seful de sectie la telefon, nu prea întelegi cum vine chestia asta cu renuntatul la carierã de dragul familiei.
Mircea, fã-te cã trãiesti!
Apropo, cînd ti-ai închis ultima datã telefonul, ca sã vezi un film fãrã sã te deranjeze nimeni? Nu e cazul, cã pe vremea cînd ai vãzut tu ultimul film încã nu se inventaserã telefoanele cu On si Off, erau numai fixe cu roatã si fir cîrliontat. Vasãzicã: ultimul film vãzut a fost un documentar despre bursa din Tokyo, ultima carte cititã a fost "Notiuni de introducere în ciberneticã", ultima iesire în naturã a fost pe ierbuta de la Romexpo, cînd ti-a venit delegatia din Danemarca, ultima datã cînd ai gãsit alimentara deschisã în drum spre casã încã se gãsea nechezol, la taclale cu prietenele stai numai prin mesaje pe robot si odatã i-ai fãcut uneia o confesiune prin fax, încã îi cumperi copilului haine cu douã mãsuri mai mici, fiindcã atît purta cînd te-ai angajat, ultima datã cînd ai fi vrut sã faci sex aveai ciclu, iar ultima datã cînd ai fãcut sex te-ai inhibat, fiindcã uitasesi sã-i spui ceva contabilei.
Nu i-ai mai spus bãrbatului din viata ta "te iubesc" de-o vesnicie, nici n-ai avea cum, ar suna ca dracu, ar trebui sã i-o suieri în timp ce-ti tai pielita de la unghii, imediat dupã ce-l ameninti sã nu cumva sã uite sã-ti cumpere tampoane cu aripioare si adeziv, cã-ti vine sigur desearã sau mîine.
Am chiulit si-am sã chiulesc cu voluptate de la muncã, întotdeauna. Chiuleste si tu, salveazã-ti viata, femeie! Atît cît se poate. Ia bunul simt, în doze homeopatice. Sã stii numai tu.
Cele mai frumoase petice de viatã le-am cãpãtat fugind de rãspundere. Cea mai bunã bere pe care am bãut-o în viata mea n-a fost la Praga, ca lumea bunã, ci în Herãstrãu, cînd o tãiasem de la sedinta de redactie, lãsînd vorbã cã mi s-a spart teava de calorifer si m-au chemat vecinii sã strîng apa. Mi-a rãmas în cap (si mie, ca atîtor altora) gafa de la TVR, de la Revolutie, cînd habar n-aveau cã intraserã deja în direct, si cineva i-a zis lui Dinescu: "Mircea, fã-te cã lucrezi!". Si Mircea a ascultat. Si-a ajuns departe. Pînã cînd vom pricepe omeneste tîlcul acestui îndemn vital, vom continua sã ne prefacem cã trãim.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)