Lăutarul Tudor Gheorghe
Ca tot ziceam de muzica buna in Numere castigatoare Loto 6/49:Tudor Gheorghe ramane de actualitate la serile de muzica din Sinca Vehce si Bran.
Cum zice si Wikipedia:
"După revoluţie Tudor Gheorghe a revenit în forţă"
Tudor Gheorghe, este un actor şi cântăreţ român de muzica folk, născut la 1 august 1945, în comuna Podari, judeţul Dolj, dintr-o familie de ţărani. Copilaria, dar mai ales adolescenţa, i-au fost dificile. Tatăl, cântareţ la biserică, a fost arestat şi deţinut politic la Aiud. În perioada comunistă, Tudor Gheorghe a întâmpinat foarte multe oprelişti din partea regimului comunist, fiindu-i interzis să concerteze un deceniu, până la Revoluţia română din 1989. Artistului i-au fost cenzurate spectacolele, iar în anul 1979, i-a fost interzis să concerteze imediat după premiera spectacolului “Pe-un franc poet”. După revoluţie Tudor Gheorghe a revenit în forţă.StudiiA urmat Liceul "Nicolae Bălcescu" din Craiova, astăzi Colegiul Naţional Carol I din Craiova, apoi a urmat cursurile Institutului de Teatru din Bucureşti, clasa de actorie, absolvind în 1966.
Cariera artistică
În 1966 a fost angajat la Teatrul Naţional din Craiova, devenind, la 21 de ani, unul dintre cei mai tineri actori din ţară. După rolurile jucate în studenţie, a debutat pe scena Naţionalului craiovean în rolul Paznicul tânăr din „Cocoşul negru”, de Victor Eftimiu. Până la adevărata afirmare, ce a urmat peste câţiva ani, a continuat să joace roluri de comedie sau dramă alături de mari actori craioveni ai timpului, în piese ca „Visul unei nopţi de iarnă” de Tudor Muşatescu, „D-ale carnavalului” de I. L. Caragiale sau „Doamna nevăzută” de Pedro Calderón de la Barca.
În perioada 1970-1980 şi 1980-1990 a jucat în creaţii de mare profunzime artistică, cum ar fi „Mitică Popescu” de Camil Petrescu, „Filfizonul pedepsit” de John Vanbrugh, „Unchiul Vanea” de A. P. Cehov sau în „Piticul din grădina de vară”, de Dumitru Radu Popescu.
În 1969, după trei ani de studiu asiduu, a ieşit la rampă cu primul său recital, „Menestrel la curţile dorului"”, cu poezia poeţilor Lucian Blaga, Tudor Arghezi şi Ion Barbu. [1] După alţi doi ani de studii aprofundate, făcute la Institul de folclor din Bucureşti a urmat al doilea recital - „Şapte balade”. Din 1969, anul primului recital şi până în 1996, Tudor Gheorghe a realizat nu mai puţin de 22 spectacole de muzică şi poezie.
Succesul, cariera si evoluţia lui Tudor Gheorghe pot părea "venite de la sine", dar în spatele uriaşului succes se găsesc ani de munca înverşunată, de studiu intens şi de multe oprelişti şi nevoi. Având nenumărate probleme cu organele de represiune din perioada comunistă, lui Tudor Gheorghe i s-a interzis apariţia în public pentru aproape zece ani, până la Revoluţia din 1989. I-au fost cenzurate, totodată, spectacolele, represiunea culminând în anul 1979, când spectacolul "Pe-un franc poet", pe versuri de Ion Luca Caragiale, a fost oprit imediat după premieră.
În 1992 Tudor Gheorghe a avut primul spectacol după revoluţie, numit „Cântece cu gura închisă”. A revenit pe scenă în 1998, şi din 1999 a început seria de spectacole „Anotimpurile poeziei româneşti” în colaborare cu dirijorul Marius Leonard Hristescu.[2]
În 2006, între 29 mai şi 4 iunie, Tudor Gheorghe a susţinut la Sala Palatului o serie maraton de concerte, intitulată „Săptămâna risipitorului de frumuseţi”. Seria a fost compusă din 7 concerte:
* Primăvara simfonic - 29 mai
* Toamna simfonic - 30 mai
* Petrecerea cu taraf - 31 mai
* Diligenţa cu păpuşi - 1 iunie
* În căutarea dorului pierdut - 2 iunie
* Iarna simfonic - 3 iunie
* Vara simfonic - 4 iunie[3] [4]
În noiembrie 2006 artistul a început prezentat în premieră spectacolul „Calvarul unei inime pribegi”, cu cântece din anii 1930,, cântate de artişti precum Cristian Vasile şi Jean Moscopol. Pe lângă cântecele epocii în spectacol sunt citite şi câteva anunţuri din ziarele din acea perioadă, cu scopul de a recrea mai complet imaginea acelor ani. În 2007 a fost lansat şi albumul cu acest spectacol.
Ultimul spectacol al lui Tudor Gheorghe este „Parfumul nebunelor dorinţi”, prezentat în noiembrie 2007. În acest spectacol se continuă prezentarea muzicii anilor 1930, începută în „Calvarul unei inime pribegi”.
Astăzi Tudor Gheorghe îşi continuă cariera începută în 1966, susţinând în continuare recitaluri în ţară şi străinătate şi interpretând roluri pe scena Naţionalului craiovean.
->Mărturii
"De fiecare dată când îl ascult - şi asta se întimplă des - Tudor Gheorghe îmi confirmă bănuiala că poezia românescă - populară şi cultă - poate mişca munţii. (...) Problema mea, inhalând prin toţi porii melodia fiinţei sale, este cum să-mi stăpânesc o lacrima de dragoste, admiraţie şi mândrie că poate exista acest fenomen pe care, vorba lui Grigore Vieru, îmi e mai uşor să-l pup." (Marin Sorescu (1988))
"Tudor Gheorghe are o memorie fenomenală şi asta explică cum a putut să îndeplinească raptul fără a trezi bănuieli, pentru că atât cât îi ştim, bătrînii lăutari cad la bănuială când sunt fotografiaţi pe hârtie. Într-o emisiune am putut auzi de la acest menestrel varianta cea mai cutremurătoare a "Mioriţei" şi nişte cântece haiduceşti cum nu mai aflasem. (...) Scriu cu toată răspunderea că de la Maria Tănase nu am avut o personalitate mai puternică în ce priveşte comorile noastre folclorice ca acest tânăr şi neîntrecut actor din Craiova." (Eugen Barbu (1971))
->Spectacole
* În căutarea dorului pierdut
* Mie-mi pasă
Suita „Anotimpurile poeziei româneşti”:[5]
* Toamna
* Iarna
* Primăvara
* Vara
Spectacole cu muzica anilor 1930:
* Calvarul unei inime pribegi
* Parfumul nebunelor dorinţi
->Discografie
->Albume
* 1999: „Reîntoarcerea”
* 2000: „Mie-mi pasă”
* 2001: „Toamna Simfonic 2001”
* 2002: „Primăvara (album Tudor Gheorghe)”
* 2003: „Iarna (album Tudor Gheorghe)”
* 2004: „Diligenţa cu păpuşi”
* 2005: „Râsuri şi trandafiri”
* 2006: „Cu Iisus în celulă”.
* 2007: „Calvarul unei inime pribegi”
----------
De fapt, cautam melodia de aici (Noi suntem un neam), pe care nu o cunosteam exact dupa nume, a trebuit sa dau cautari dupa versuri.
De remarcat secundele 50-54 unde apare "peninsula" din Orsova.
Normal, pe harta nu, ca Orşova tine de fapt de... Banat.
Tudor Gheorghe - Noi suntem un neam
sau
Muica, suntem neam de piatră
Muica, noi suntem un neam
Ca frunza lu' cinteram,
Daca n-aveam Jiu de soi
Trageam Oltu' mai la noi
Cerul cit e de-nflorit
De la noi s-a-mpodobit
Din ştergarul nostru a luat
Curcubeul lui vargat.
Luna plina cind e roată
Dupe piinea-n tast e luată
Iar spranceana ei maiastră
Dupa cobiliţa noastră.
Serilor ca sa luce
ască
Le-am dat iia olteanească
Cloşca lui cu puii goi
Esta cloţa de la noi.
Muica, suntem neam de piatră
Cind e vorba pentru vatră
Sintem pui de brâncoveni,
De panduri şi de jiieni
Dacă n-aveam munţi cum sunt
Ii scoteam şi din pamânt
Dunăre daca n-aveam
Jiul - Dunăre-l făceam.
Ate video cu Tudor Gheorghe
Tudor Gheorghe - Marine, la nunta ta
si o versiune de
Tudor Gheorghe in concert
PS: videoclip greu de incarcat pe GPRS la Bran, dar tot superb: melodia pentru tanti Ionica din Bran.
