Sursa: Ceainaria Teehaus Brasov
Ritualul servirii unei cesti de ceai a fost o sursa de fascinatie si placere timp de mai mult de un secol si jumatate.
Legenda – si cele mai multe surse – il crediteaza pe imparatul chinez Shen Nung ( secolul 28 I.C.) ca descoperitor al ceaiului. Un om pretentios, obisnuia sa bea doar apa fiarta convins fiind ca astfel va fi protejat de bolile timpului. Intr-o buna zi, in timp ce facea un tur al provinciilor, Shen Nung a cerut servitorilor sa-i fiarba apa. Acestia au facut focul folosind lemnele unui tufis de camelii din apropiere. Luate de vant, cateva din frunzele plantei au cazut in apa care fierbea. Atentia imparatului a fost atrasa de aroma care se raspandea din ceasca. Captivat de gustul si prospetimea bauturii, imparatul a stiut imediat ca a descoperit ceva de o mare importanta.
Din cele mai vechi timpuri
Frunzele ceailui negru sunt fermentate si trec prin doua procese. Mai întâi frunzele sunt puse pe rafturi, sunt incalzite cu aer cald apoi expuse la aer fierbinte. Acest procedeu da culoarea neagra a frunzelor. Cu un continut mai ridicat de cofeina decat al ceaiurilor verzi, ceaiul negru contine totusi mai putina cofeina decât cafeaua.
Ceaiul verde este ceaiul nefermentat. Frunzele ceaiului nu sunt expuse aerului fierbinte. Ceaiurile verzi au cea mai delicata aroma din toate ceaiurile. Preferat a se servi simplu, fara lamâie sau zahar, ceaiurile verzi se spune ca sunt capabile sa linisteasca durerile de stomac. Atat ceaiul verde cat si cel negru contin o cantitate importanta de antioxidanti, numiti flavanoizi. Exista un numar mare de dovezi care confirma faptul ca flavanoizii joaca un rol extrem de important în protejarea organismului impotriva bolilor cardiovasculare si a cancerului.
Un consum mediu zilnic de 650 ml (4-5 cani), asigura 9% din totalul zilnic necesar de vitamina B1, 25% din totalul zilnic necesar de vitamina B2, 6% din totalul zilnic necesar de vitamina B6 si 10% din totalul zilnic necesar de acid folic.
