13 aprilie 2006

Am fost barbat indraznet, macho, liber si aveam parul lung

Am fost barbat indraznet, macho, liber si aveam parul lung.
Sotia mea m-a cunoscut, nu invers; Mi s-a prezentat si oriunde mergeam, ea era deja acolo... sunt deja 12 ani de atunci. Pe vremea aia eram un motociclist inrait, purtam numai tricouri negre, blugi crestati, cizme de motociclist si aveam... parul lung.
Bineinteles ca aveam si un outfit pentru ocazii speciale. Atunci purtam un tricou negru, blugi crestati si papuci de sport, adidasi, albi. Munca pe acasa era ceva rar, pentru ca eu eram mereu cat mai departe, pe drumuri.
Dar imi iubeam viata asa cum era ea. Asa, deci, m-a cunoscut ea. "Tu esti barbatul viselor mele. Esti atat de... macho, indraznet si... liber". Cu libertatea a fost in curand gata, pentru am decis sa ne casatorim. De ce nu?!? Eram un barbat indraznet, aproape liber si aveam... parul lung. Bineinteles toate astea numai pana la nunta.
Cu putin timp inainte imi zice: "Ai putea si tu macar la frizer sa mergi, ca totusi vin si parintii mei la nunta." Treceau orele - NU, ..... dupa cateva zile si lacrimi fara numar de la ea....... am lasat de la mine si mi-am tras o frizura la moda cu par scurt, ca......in cele din urma o iubeam, si ce mai.... eram barbat indraznet, aproape liber, nu mai aveam parul lung dar eram ataaaaaaat de dulce. "Scumpul meu, eu te iubesc asa cum esti !!!" - a exalat ea. Viata era in regula desi la cap imi era putin mai racoare.
Au urmat saptamani de convieturire pasnica si duioasa pana cand intr-o zi nevasta mea statea in fata mea cu o plasa mare in brate. A cumparat o camasa, o helanca (la cuvantul asta deja am pielea gainii) si o pereche de pantaloni, noi noute si imi zice: "Probeaza si tu astea, te rog !" Au trecut zile, au trecut luni si nenumarate servetele imbibate cu lacrimi de la ea... ca in cele din urma sa las de la mine si sa port camasa, helanca (hrrrrr) si pantaloni de stofa. Au urmat pantofi negri, sacou, cravate si pardesiu.
Dar eram barbat indraznet, super misto si cu parul scurt. Apoi a urmat cea mai mare lupta: Lupta pentru motocicleta. Bineinteles ca nu a durat mult, pentru ca in costum negru si cu permanenta frecare si topaiala pe motocicleta nu poti lupta mult. In afara de asta pantofii negri de lac erau de asemenea o "forta" fragila. Dar ce mai conta, eram barbat chipes, aproape liber, conduceam un combi si aveam parul scurt.
Cu anii au mai urmat multe alte batalii, pe care eu le-am pierdut in oceanul ei de lacrimi. Eu spalam, eu calcam, eu faceam cuparaturile, am invatat slagare pe derost, beam vin rosu dulce si faceam plimbarea de duminica. "Dar si ce?!?"- ma gandeam eu... eram un pampalau, asuprit, ma simteam naspa si aveam parul scurt...
Intr-o buna zi, scumpa mea nevasta statea in fata usii cu valizele impachetate si mi-a zis: "Te parasesc!" Uimit si socat o intreb pentru ce motiv. "Nu te mai iubesc, te-ai schimbat atat de mult. Nu mai esti omul pe care l-am cunoscut eu odata." - mi-a zis ea, trantindu-mi usa in nas.
De curand am intalnit-o iarasi. "Noul" ei (masculul) este un motociclist paros, cu blugi crestati si tatuaje care...... se uita la mine plin de compasiune.
Cred ca o sa-i trimit cadou o helanca!

Nota: nu cunosc sursa, am primit povestea pe email.

6 comentarii:

♀♂Adinutza↔♥ spunea...

:))))):))) la inceput eram trista cand am vazut cum incepe sa te schimbe...si credem ca e chiar povestea ta...chiar daca iubesti o persoana aceasta nu are dreptul sa te schimbe dupa cum vrea ea...mai lasi si tu de la tine..mai lasa si ea de la ea...dar esti un om slab fara personalitate..
nice story...e ca o lestie de viataza...o sa am grija sa nu incerc sa schimb pe nimeni doar pentru ca asa am eu chef..dar nici sa nu ma las atat de influentzata :)

ஐAlinutzaஐ spunea...

lol:)))noh asta da poveste=)))

ilea spunea...

Da, ai avut o viata grea, recunosc...insa nu esti singurul care ai trecut prin situatia asta...si viata merge inainte...esti tanar, nu esti batran...inteligent esti, poate ai si putin suflet si curaj, ca sa incepi o noua viata!

always,
Lina

ilea spunea...

Casatoria asta, {zicea o colega de-a mea...care e si ea in situatia sus mentionata,alone), e ca si un butoi cu miere pe deasupra,...si... cind se termina mierea, ramine......................
deci, soarta e cum e...mergem inainte Sorinel!

sorin frumuseanu spunea...

Eu stiu?
Depinde cat de inteleapta e colega.
Despre dragoste si casatorie se scrie de sute de ani (am remarcat ca iti place Honore de Balzac, un mare intelept in opinia mea). "Cine nu are batrani, sa ii cumpere" e perfect adevarat. Putea sa se documenteze inainte despre toate aspectele casatoriei, si fie ar fi stiut sa se bucure de ea, fie ar fi abandonat ideea. Asa ca pare doar lipsa de interes in abordarea unei probleme si vina ii apartine.
Adica putea sa stie ce e sub stratul de miere. In acest fel putea sa-i mentina grosimea inainte de epuizare. Daca nu gasesti miere mai pui frisca... idei sunt. Important era sa aiba grija sa nu se termine. I-a pasat insa?
Next level de intelepciune: Chiar daca sub stratul de miere altceva, ar fi putut sa aprecieze ca butoiul e totusi plin cu ceva, chiar daca nu e tocmai miere si sa aprecieze jumatatea plina a sa. In final, cineva s-a chinuit sa umple butoiul cu ceva, fiecare cu ce are.
Dar unii oameni vor doar miere...

Laura B spunea...

Dragule, înseamnă că motocicleta aia, părul lung, ÅŸi... blugii crestaÅ£i, erau doar pentru o atrage pe... EA.